Skip to content
CINE

Ceasornicarul

Afacerea lui este timpul: H.G. Tannhaus este ceasornicarul din Winden. În 1953, el are propriul atelier în oraș. În următorii 33 de ani, Tannhaus explorează neobosit conceptul timpului, scriind în cele din urmă o carte prin care stabilește principiile teoretice ale călătoriei în timp, intitulată "O călătorie prin timp".

În 1986, el s-a transformat într-un bătrân capricios. Încă mai deține atelierul său și își crește nepoata, Charlotte, deși nu îi spune niciodată acesteia nimic despre părinții ei.

Vizitori din altă perioadă a timpului

Ceasornicarul primește un număr de vizitatori curioși din alte puncte ale timpului. În 1953, bătrâna Claudia Tiedemann îi aduce un set de planuri și îi cere să construiască o mașină, o mașină a timpului. Tannhaus are nevoie de decenii întregi pentru a înțelege și a desăvârși complet dispozitivul.

În 1953, Ulrich Nielsen vizitează și el atelierul. El îi aduce o copie a cărții lui Tannhaus, care va fi scrisă mulți ani mai târziu. El lasă, de asemenea, în urma sa un dispozitiv futurist ciudat, telefonul său mobil.

În 1986, Străinul îl vizitează pe Tannhaus în repetate rânduri. Cei doi discută despre călătoria în timp iar ceasornicarul își repară mașina timpului. Străinul îi furnizează, de asemenea, izotopul radioactiv Cesium-137, necesar activării mașinii timpului.

Spoiler alert
Spoiler

Sezon 2 : Episod 3

Impostorul

Cum de are H.G. Tannhaus cunoștințele teoretice pentru a scrie o carte despre călătoriile în timp? Și-a pus el însuși această întrebare ani de zile. A copiat-o pur și simplu cuvânt cu cuvânt dintr-o carte pe care Claudia i-a adus-o din viitor. „Eu sunt ceea ce ați numi un impostor", îi spune el Claudiei în vara anului 1987. Astfel, conținutul cărții „O călătorie prin timp” nu are o origine clară: Existența cărții este un paradox al informației.